Intrebarea zilei

Este adevarat ca agentul principal, Florea Dragos, de la Politia Rutiera Slatina, a dat 2 milioane amenda unui sofer ca a oprit... la 19 m (sub 20 m!) de intersectie?


Sondaj de opinie

Credeti ca senatorul Ion Toma isi mai gaseste locul in PSD?






Arhiva stiri



< Inapoi la arhiva de stiri din 09.03.2010

Dar exemplele, unde sunt ?

Niciodată omul nu este mai liber si mai frumos la suflet decât atunci când povesteste sau spune ceva nou. Este sirul de clipe când îsi lasă gândurile fără frâu.

Niciodatã omul nu este mai liber si mai frumos la suflet decât atunci când povesteste sau spune ceva nou. Este sirul de clipe când îsi lasã gândurile fãrã frâu. Mai mult ca oricând, se simte stãpân pe sine si vrea sã arate oricui e în stare sã îl urmeze cu imaginatia si luminile ochilor, cã lucrurile despre care vorbeste au fost întocmai si nu altfel, cã sunt unice si numai el le stie cum au fost. Din clipe si unicitãti, fiecare în felul lor, se naste eternitatea, cãci si povestile, mai mult decât orice pe lumea asta, sunt singulare. Chiar dacã unora li se pare cã nu mai are nimic interesant arta de a povesti, ea rãmâne ceva unic, ca orice artã, greu de atins de oricine. A povesti nu este acelasi lucru cu a sta de vorbã. Din pãcate, pânã si a povesti a decãzut astãzi, s-a transformat în ceva prea la îndemâna omului de rând. A bârfi este mult mai usor, cãci nu implicã nici inteligentã si nici talentul de a face distinctia intre a spune ceva despre care esti sigur, acel ceva care ti s-a întâmplat tie, devenit acum certitudine care nu te mai lasã sã te odihnesti.
Vorbind, povestitorul trezeste interesul cui îl ascultã. Din acest interes se iveste eventualul rãspuns al participantului sau participantilor la acest spectacol, pentru cã, mãrturisit sau nu, constient sau nu, spectacol este când cineva comunicã ceva si altcineva ascultã. Astãzi se vorbeste mult si peste tot, începând cu acele nesfârsite întâlniri de pe canalele televizoarelor si terminând cu soaptele de la coltul strãzii. Cel care vorbeste are, fãrã sã fie constient de acest lucru, adevãrate virtuti actoricesti. Povestitorul este un adevãrat actor,fãrã sã o stie. El se miscã, gesticuleazã, fata lui îi trãdeazã meandrele sufletului, vocea îi pune în evidentã arta cu care eul sãu interior îi urmeazã privirile, intensitatea cu care ochii sãi se uitã peste lume. Nu oricine are darul povestirii. A povesti e altceva decât a spune sau a relata. Prima curge din suflet si din inimã, cealaltã pleacã din creier si din minte.
Ca la un adevãrat spectacol, este nevoie de o recuzitã, de un spatiu, de o atmosferã care trebuie realizatã si întretinutã. Povestitorul nu vorbeste doar prin cuvinte. Privirea, aceastã oglindã a sufletului, gesturile si miscãrile trupului, tonalitãtile cu care i se întrupeazã cuvintele, tinuta sa, toate îi stau la dispozitie, dacã vrea sã fie cât mai credibil.. Lumina cadrului în care se oficiazã, nedeclarat, ceremonialul povestirii, culorile orelor si ale Zilelor, linistile sau zgomotele din jur, toate contribuie, întretin si augmenteazã plãcerile povestirii. Banalitãtile nu se povestesc. Omul are nevoie de fapte exemplare. Numai din unicitãti se naste dorinta de a afla si povestirea. Arta spunerii povestilor este unicã si prin aceastã unicitate si-a asumat viata eternitatea ei. Dar se iveste o întrebare : mai are omul zilelor noastre nevoie de modele si de povesti adevãrate ? Fantasmagorii se pot auzi peste tot. Ele nu au nimic cu realitatea, nici nu stârnesc plãcerea imaginatiei. Li se mai spune si minciuni, dar, din pãcate, minciuni pãguboase. S-au creat si specialisti în aceste domeniu.
Mereu aceleasi chipuri care lãlãie zi si noapte pe care le poti vedea si auzi aproape pe multe canale de la televiziune. Dar se întrebã cineva la ce bun mereu aceleasi chipuri care ne asalteazã cu tot felul de scenarii care fac mult rãu acestui popor mult mintit de chipuri care au uitat cã pe noi, orientali din fire, ne tine în viatã si arta de a fi cinstiti dacã nu cu altii, mãcar cu noi însine. Nu-i suficient sã ai un chip telegenic pentru a topãi de pe un canal pe altul, ci mai trebuie sã si gândesti la lucrurile care îti ies din gurã. Tinerii, poate, din întâmplare, se mai uitã la tine si e pãcat sã înteleagã cã nu trãiesti decât pentru a aduce elogii prostiei si lipsei de bun simt. E vremea sã arãti cã ai obosit si trebuie sã te schimbi.
Prof. Silviu Gorjan


< Inapoi la arhiva de stiri din 09.03.2010
 

Nume:
Text:
Introduceti codul din imagine (marimea literelor conteaza!):
 

Nume: Iosif(10.03.2010)
 Foarte frumos si adevarat acest articol. Bravo autorului !

Nume: Iosif(10.03.2010)
 Foarte frumos si adevarat acest articol. Bravo autorului !

Nume: Jean(10.03.2010)
 Bravo !

Nume: vorbete(10.03.2010)
 Dar exemplele unde sunt, domnule profesor, pentru ca fara ele articolul pluteste in sfera teoreticului neconvingator, este steril, ca sa nu zic vorbarie goala!

©2009 Toate drepturile rezervate - Gazeta Oltului